miercuri, 18 noiembrie 2009

Standarde romanesti

58 de Rase porumbei româneşti
Descarcă lista întreagă cu Standarde romanesti

miercuri, 11 noiembrie 2009

Porumbei din porumbăria bisericii Sf. Ioan de la Suceava, or. Chişinău







vineri, 23 octombrie 2009

Porumbeii noştri



Film despre Porumbeii de la biserica Sf. Mare Mucenic Ioan сel Nou de la Suceava, or. Chisinau.

SCURT ISTORIC AL RASEI KING

Crearea porumbelului King ca o rasă de sine stătătoare a început cu mai bine de un secol în urmă. Cu toate că au fost mulţi crescători de porumbei care au pretins că au creat această rasă, se poate spune că „părintele kingului" este Harry Baker din Vineland-New Jersey, S.U.A., cel care a obţinut primul king alb. După câţiva ani în care şi-a conturat o viziune generală asupra a ceea ce vrea sa obţină, în 1890 el a început creearea unei noi rase de porumbei. Porumbelul din această rasă trebuia să fie un super-porumbel, un fel de toate în unu. Trebuia să fie mare şi fertil pentru producţia de carne, dar totodată să arate şi bine pentru a putea fi considerat un porumbel de ornament.
Cu siguranţă Harry Baker era un foarte experimentat crescător de porumbei şi probabil că avea in minte încă de pe atunci imaginea a ceea ce azi considerăm kingul ideal. A ales exact acele rase care aveau calităţile care dorea să se regăsească în noua rasă de porumbei. A ales voiajorii pentru vitalitatea şi fertilitatea acestora, maltezii pentru înfăţişarea şi poziţia lor extremă, mondainii sau romanii pentru greutatea şi dimensiunile lor şi rasa duchess pentru eleganţă. Deoarece penele negre nu sunt binevenite atunci când scopul este producţia de carne, el a ales doar porumbei albi.
În 1892, Harry Baker a fost atât de mulţumit de ceea ce a rezultat în urma încrucişărilor realizate încât a hotărât să dea noii rase de porumbei, denumirea de KING. Se poate şi în acest caz spune că Baker era un previzionar, deoarece aspectul de atunci al rasei era incă mult inferior faţă de kingul din zilele noastre.
În 1895 Baker a fost forţat de împrejurări să îşi vândă porumbeii. I-a vândut lui William McMahon şi lui Harry Troth din Ifillvill – New Jersey, doi crescători locali. Nu trebuie uitată contribuţia fraţilor Giroux, din Vineland-New Jersey, la popularitatea şi faima pe care au porumbeii acestei rase acum. Aceştia au cumpărat primii porumbei king de la McMahon şi Troth. În scurt timp au început să producă la scară mare şi au ajuns să aibă cea mai mare fermă de porumbei din S.U.A. Firma lor producea mii de porumbei din rasa king destinaţi consumului, în fiecare an. Astfel au promovat kingul, care a ajuns poate cea mai cunoscută rasă din S.U.A.
Totodată a crescut şi interesul pentru king ca rasă de ornament, lucru dovedit de înfiinţarea în martie 1915 a „The American White King Association". Unul dintre fondatori a fost binecunoscutul Frank H. Hallman, editor şi proprietar al „American Pigeon Journal", care îndeplinea funcţiile de secretar şi casier al asociaţiei. Primul lucru de care s-au ocupat fondatorii Asociaţiei Americane a Crescătorilor de King Alb a fost definirea unui standard al rasei, misiune îndeplinită cu mare atenţie şi rigurozitate, întrucât chiar şi azi sunt puţine modificări aduse standardului trasat de aceştia.
După ce Ray King a obţinut pentru prima dată kingul argintiu şi a reuşit să obţină oarecum omologarea acestei culori în 1919, a urmat în 1921 schimbarea numelui asociaţiei în „The American King Club". Următoarea culoare a fost albastrul după care au urmat roşul, galbenul, negrul şi celelalte culori şi variante pe care le cunoaştem azi.
Din 1892 şi până în zilele noastre au existat multe discuţii, dezbateri şi interpretări în legătură cu standardul rasei, referitoare la culoare, dimensiuni, greutate, poziţie ş.a.m.d. şi putem chiar vorbi de mai multe viziuni sau standarde acceptate: american, european (german, englez, olandez, etc.). În general americanii preferă dimensiunile mai mici şi fineţea în schimbul renunţării la masivitate, pe când europenii şi germanii mai ales sunt adepţii unui standard mai solid, mai robust. Deşi s-a încercat combinarea celor două variante, nu s-a găsit încă o cale de mijloc acceptată de toată lumea drept cea mai bună.
Ţin să precizez că rândurile de mai sus reprezintă în linii mari o sinteză în limba română a unui articol publicat pe internet de dl. Jan Jacobs.
M-am gândit că va fi folositor crescătorilor de porumbei din România (în special celor care nu cunosc limba engleză) acest scurt istoric al rasei king, cu scuzele de rigoare pentru eventualele inconsecvenţe ale traducerii.

Porumbelul "King" - Caracteristici

Greutate: Pentru toate varstele: intre 850 grame si 1100 grame desi exista exemplare cu o masa corporala si mai mare
Dimensiuni:
Inaltime: 29.5 cm
Latime piept: 14 cm
Dimensiune trunchi: 11.5cm (baza picioarelor – baza gatului)
Lungime: 24.13 cm (varful cozii – piept)
Narile: trebuie sa fie mici, netede si sa se afle intr-o pozitie orizontala.
Ciocul: trebuie sa fie mic, neted, alb sau mat la culoare si in concordanta cum marimea capului.
Capul: trebuie sa fie moderat ca marime si latime, craniul trebuie sa fie bine rotunjit si proportionat comparativ cu gatul si pieptul. Nu trebuie sa fie strans sub barbie sau sa aiba forma de cap de sarpe.
Ochii: trebuie sa fie proeminenti, rotunzi si stralucitori, asezati la 3/5 de la baza spate a capului.
Genele: trebuie sa fie perfect rotunde, cu o textura fina, sa fie vizibila intre ochi si penele de pe cap, rozalie la culoare.
Gatul: trebuie sa fie de o marime moderata, gros, trebuie purtat perpendicular. Baza gatului trebuie sa intre intre spatiul dintre umerii aripilor. Gatul nu trebuie sa fie purtat excesiv spre partea din spate a corpului. Gatul masculilor trebuie sa fie mai masiv ca cel al femeilor.
Pieptul: trebuie sa fie proeminent, lat si bine rotunjit
Corpul: trebuie sa fie scurt, lat, solid, bine rotunjit
Spatele: trebuie sa fie scurt si lat de la umeri pana la coada, nu trebuie sa se ascuta prea repede inainte de a ajunge la tartita, dar sa se curbeze usor spre gat iar coada trebuie sa fie la cel putin 25°
Coada: trebuie sa fie scurta, proportionala cu un corp scurt. Numarul corect de pene primare in coada este de 12. Coada trebuie sa fie purtata la un unghi de cca 25° pentru a completa curba formata de spatele si pieptul porumbelului.
Picioarele: trebuie sa fie drepte si puternice pentru a da porumbelului o pozitie dreapta. Distanta dintre picioare trebuie sa fie ca si lungimea lor de cca 3.2cm. Gambele trebuie sa aiba o culoare rosiatica si nu trebuie sa fie acoperite cu pene.
Degetele: trebuie sa fie drepte si corect departate, de o culoare rosiatica.
Penajul: trebuie sa fie des si neted la manuire.

Sursa: http://www.king-cheve.org/

Descrierea rasei KING


Este interesant de stiut faptul ca aceasta rasa a fost creata in America prin anii 1890 prin incrucisarea a patru rase:

Duchess, Voiajori, Maltezi, Romani

initial a fost gindita pentru productia de carne.

Greutatea porumbelului este cuprinsa intre 0,8 si 1.1 kg dar sunt cazuri in care pot sa cantareasca si mai mult.

Corpul este foarte mare si are o forma unei sfere din care iasa un cap nemotat cu cioc scurt, o coada scurta si indreptata in sus si picioarele puternice si neincaltate.

Desi este o rasa de agrement nu putem trece cu vederea calitatile economice ale rasei adica productia de carne. Desi este o rasa grea porumbeii se inmultesc destul de bine si isi grijesc foarte bine puii.

La inceput exista o singura coloare, alb. Recunoasterea la nivel national in Statele Unite a avut loc in anul 1915 odata cu infiintrea American White King Association, asociatie care in prezent poarta numele American King Club

A doua culoare recunoscuta a fost argintiul iar cea de-a treia a fost albastrul.Dupa aceste trei culori au venit si altele: rosu, galben, negru, maro, ciocolatiu, etc.

Sursa: www.publicitate.eu

luni, 5 octombrie 2009

Porumbeii noştri în acţiune la Cununia familiei Lupuşor


duminică, 13 septembrie 2009

“Vânt în aripi” urează părintele Severian tinerilor columbofili

Recent, la începutul lunii august, părintele Severian GHERAS, parohul bisericii de lemn cu hramul Sf. Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava, a avut o călătorie misionară în satul Coşcodeni, raionul Sângerei. Aici, împreună cu preoţii de la faţa locului: Pr. Anatolie BOLIAC şi Pr. Gheorghe IEŞANU, au condus în ultimul drum pe nou-adormitul Gheorghe VIZIRI, tatăl epitropului bisericii “Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava”- dl.Tudor VIZIRI şi bunicul columbofilului Ion VIZIRI.
Despre această călătorie părintele Severian povesteşte: “Pentru mine, orice ieşire de pe teritoriul parohiei e făcută cu un anumit scop. Nici într-un caz nu-mi pot permite luxul plimbării “de dragul plimbărilor” şi, când îmi permite timpul, încerc să îmbin cele pastorale cu cele sociale. Astfel, am făcut şi de această dată când, după încheierea ceremoniei funerare şi a mesei de pomenire, am fost invitat în gospodăria părintească a tânărului gospodar Ion VIZIRI. Dânsul mi-a arătat porumbeii ce i-a procurat de la Bălţi, în scopul înfiinţării unei porumbării. Spre ruşinea celui care i-au vândut lui Ion păsările, am constatat că acestui tânăr, care are dragoste faţă de ele şi vrea să devină un columbofil profesionist, i s-au dat porumbei mai puţin calitativi şi bătrâni.”
Părintele Severian, în schimbul boboaselor necesare pentru hrana porumbeilor, a oferit tânărului, din porumbăria bisericii, porumbei tineri şi de calitate: porumbei Voltaţi, porumbei Monahi, porumbei Bakini şi porumbei Nicolaevskie.
“Pe viitor, nu doar în schimbul hranei, ci şi din plăcere, cu ajutorul lui Dumnezeu, îi voi oferi lui Ionel în dar şi alţi porumbei pentru că are nu numai dragostea şi străduinţa cuvenită faţă de aceste păsări, dar duce şi un trai cu valori creştine” a remarcat părintele Severian, dorindu-i lui Ion BINECUVÂNTARE DUMNEZEIASCĂ asupra gospodăriei sale şi „VÂNT ÎN ARIPI”.
Aşa să ne ajute Dumnezeu !

A consemnat Anna CASIAN

miercuri, 19 august 2009

Relatare despre Porumbeii de la Schitul “Daniil Sihastrul” România

După Sărbătorile Pascale, părintele Severian Gheras, parohul Bisericii “Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava” a organizat un pelerinaj cu credincioşii acestei parohii. Cu mai multe ocazii sfinţia sa, a povestit despre acest pelerinaj, însă rămân aspecte, ce nu au fost încă făcute cunoscute creştinilor noştri.

Discutând cu părintele, am aflat că împreună cu pelerinii pe calea de la mănăstirea Sihăstria spre schitul “Teodora de la Sihla” au poposit la indicatorul ce îndruma spre schitul “Daniil Sihastrul.” De la indicator până la schit, e cale de 4 km trecere prin pădure. Conform tradiţiei locului, fiecare pelerin care vine la acest schit de la indicator ia ceva din materialul de construcţie stocat acolo (o căldare de prundiş, o foaie de ardezie, un sac de ciment) şi ridică la schit. Astfel au procedat şi membrii grupului.
Cu referire la aceasta, părintele a mai relatat: “Imediat ce am ajuns ân vârful munţilor pe care e situat schitul “Daniil Sihastrul” am rămas încântat de frumoasa aşezare şi de buna întreţinere interioară atât a Bisericii, cât şi a căsuţelor cu chilii.”
Fiind pasionat de porumbei, părintele Severian a rămas încântat să afle de la domnul Petru Şarcov şi de la domnul Vitalie Lupuşor (membrii grupului), că şi la acest schit sunt porumbei. „Astfel din curiozitate, am reuşit să mă apropii de voaliera unde se aflau porumbeii. Spre bucuria mea, am găsit o porumbărie de început, dar în bună ordine, iar pasionat de porumbeii şi cel care îi îngrijeşte, este chiar stareţul schitului – părintele Meletie. Speciile de porumbei pe care părintele le deţine sunt: porumbeii voltaţi albi şi voltaţi căpăciţi cu negru. Aceşti voltaţi, având mai mult o caracteristică a porumbeilor voltaţi de origine indiană, s-au arătat a fi bine hrăniţi, cu toate specimentele boboaselor necesare. Voaliera în care se află porumbeii, este destul de spaţioasă şi nu necesită plimbarea lor în aer liber, care s-ar putea însă încheia cu răpirea de către păsările răpitoare, care la munte sânt ân număr mare”, mai povesteşte părintele.
Chiar dacă credincioşii parohiei noastre sânt obişnuiţi cu porumbăria din curtea Bisericii “Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava”, unde există astfel de porumbei cât şi alte specii, pentru ei a fost o bucurie să vadă că această frumoasă pasiune a columbofiliei îi aparţine şi stareţului acestui Sfânt Lăcaş, întrucât prezenţa porumbeilor oferă pelerinilor o adevărată satisfacţie duhovnicească.
Şi mai spune părintele Severian: “Pe mine, ca columbofil, mă bucură mult faptul că se renasc porumbăriile pe lângă biserici, schituri, mănăstiri, după cum a şi fost primit întotdeauna”.
De asemenea, părintele a ţinut să menţioneze că urează confraţilor preoţi, diaconi, slujitori de mir, cât şi lumii monastice, ca Bunul Dumnezeu să ajute la readucerea în schituri, mănăstiri şi biserici a nevinovăţiei porumbeilor şi a profunzimei trăirii interioare, de până la dispariţia lor din incinta Sfintelor Lăcaşuri…

Aşa să ne ajute Dumnezeu!

vineri, 19 iunie 2009

Să vă iubiţi ca porumbeii




vineri, 24 aprilie 2009

Porumbei la Chişinău de Bunavestire

duminică, 5 aprilie 2009

Porumbelul, simbol al pacii si prieten al omului


Porumbelul - aceasta pasare gingasa, pilda de atasament si dragoste fata de perechea lui si de puii sai - a fost de totdeauna aducatorul vestilor bune, datatoare de speranta, mesagerul dragostei si bucuriei, simbolul pacii si al prieteniei. Atras de frumusetea si blandetea lui, omul l-a domesticit in dorinta de a-l avea in preajma, spre delectarea ochiului si desfatarea sufletului. Observand insa la aceste pasari si simtul cu totul deosebit al orientarii, precum si dorinta lor neogoita de a reveni intotdeauna si cu orice sacrificiu acasa, oamenii i-au folosit ca mesageri ai intereselor lor, in momente de liniste dar si in situatii tulburi, pentru a transmite informatii de importanta vitala. Hai, sa reamintim insa, cateva din acestea... :

* Cu peste doua mii de ani inaintea erei noastre, inca de la fenicieni - care considerau porumbelul ca intruchipare a zeitei Astarte - cultul fata de '' pasarea sacra '' s-a extins si la alte popoare din Orientul Apropiat. In Persia, porumbeii erau crescuti in temple si la curtile imperiale, ca simbol al puritatii si blandetii. In Egipt, incoronarile si festivitatile de la curtile faraonilor erau marcate prin lansari de porumbei, din chiar spatele tronului. Putin mai tarziu, tot prin porumbei erau transmise in imperiu diferite ordine si instiintari. Unul din faraoni a trimis unui prieten 1.800 de cirese , folosind, pentru transportul lor, 600 de porumbei. Marinarii egipteni isi anuntau inapoierea acasa, de pe mari, dand drumul din apropierea tarmului, porumbeilor pe care ii luasera in calatorie. Grecii le foloseau calitatea de inegalabili postasi, pentru anuntarea rezultatelor jocurilor olimpice. Si romanii ii foloseau pentru misiuni asemanatoare, informand poporul despre victoriile din razboaie. Mai apoi, Iuliu Cezar a organizat chiar, in timpul razboaielor galice, un serviciu de posta militara prin stafete de porumbei - in care scop a construit din loc in loc, intre Tara Galilor si Roma, turnuri speciale pentru cresterea si pregatirea porumbeilor calatori. Faptele acestor porumbei mesageri au fost povestite de poeti si scriitori ca Virgiliu, Cato, Varo, Collumella si altii. Pliniu cel Batran, de pilda, relateaza despre serviciile aduse de porumbei celor asediati in cetatea Mutina (astazi Modena) in anul 43 i.e.n.. In anul 1574, informatiile transmise prin porumbei celor ce se aflau in Leyda - oras asediat de ostile spaniole ale lui Francesco de Voldes, care taiase toate caile de acces in oras, pentru a-si obliga adversarii sa capituleze din lipsa de apa si hrana - porumbeii au adus stirea ca digurile din jur au fost sparte, si ca, deci, apa va veni, iar odata cu ea aveau sa le soseasca si ajutoare. In felul acesta, rezistenta s-a revigorat, iar spaniolii au fost nevoiti sa se retraga.
In 1849, in timpul asediului Venetiei, cunoscutii porumbei din piata San Marco si-au indeplinit cu succes functia de mesageri ai localnicilor.
In 1870 - 1871, in cursul razboiului franco-german, porumbeii au inscris in istoria Frantei o pagina de glorie: din Parisul asediat de ostile prusace au fost scosi cu balonul " Le Washington " un numar de porumbei calatori care, apoi, au adus servicii deosebite, de ordin militar si moral, transportand peste 150.000 de mesaje oficiale si sute de mii de scrisori particulare, folosindu-se microfotografia. In amintirea serviciilor aduse de acesti porumbei, la Paris, in Place des Ternes, a fost ridicat un monument inchinat lor si columbofililor din anii 1870 - 1871.

* In primul razboi mondial (1914-1918), in luptele de la Verdun, cand armatele germane incepusera sa foloseasca arma chimica, comandantul Raynal, aflat in Fortul Vaux, a cerut ajutoare prin intermediul porumbeilor calatori. In mesajul trimis el scria: "" Ne mentinem inca. Primim atacul cu gaze periculoase. Trebuie sa ne eliberati de urgenta. Deschideti-ne imediat comunicatia prin Souville. Acesta e ultimul meu porumbel "". Acest porumbel, cu Nr. matricol 787-15 trece prin nori de gaze, soseste la porumbaria sa grav intoxicat, i se ia mesajul si apoi moare. Dar porumbelul-soldat isi indeplineste datoria.
Oamenii de bine au ridicat in memoria acestui porumbel un monument in orasul Verdun.
Dr. I. SEVEREANU (va urma)

vineri, 3 aprilie 2009

Lansare Porumbei



Lansare Porumbei
Vezi mai multe video din Animale »

Pasiunea porumbeilor pe lângă Sfintele Aşezăminte


Este deja binecunoscut faptul, că biserica „Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava” din Chişinău, dispune de o colecţie impresionantă de porumbei. Despre schimbul de porumbei cu alte biserici, care deţin porumbei, ne vorbeşte părintele Severian Gheras :
- Sunt deja trei ani decând ţinem porumbei la parohie. Fiind originar din Bucovina, eram curios să aflu, cum stau lucrurile la baştina mea şi anume la mănăstirea „Înălţarea Domnului” din localitatea Bănceni, pentru că am aflat de la fratele meu ieromonahul Teodor, că pe teritoriul acestei mănăstiri există o porumbărie. Această mică porumbărie a fost întemeiată anul trecut, dar deja crează impresii frumoase, prin faptul că este compartimentată în porumbei voiajori şi porumbei decorativi. Puii toţi sunt inelaţi şi se respectă un regim sanitar şi alimentar corespunzător. Responsabilitatea faţă de această porumbărie, îi revine părintelui egumen Gherman – eclesiarh al acestei mănăstiri.
Ca mulţumire faţă de biserica noastră, pentru porumbeii ce i-am închinat acestei Sfinte Mănăstiri, cât şi pentru consultaţia oferită, în întreţinerea şi creşterea păsărilor, părintele Gherman, a dăruit bisericii noastre o pereche de porumbei „Zburători de Budapesta”.
Este îmbucurător faptul, că pasiunea de porumbei revine acasă – în mâinile oamenilor cu frică de Dumnezeu şi cu cunoştinţă de carte. Aceste momente, ne lasă să avem speranţe că porumbeii şi mai ales speciile rare de porumbei au viitor.

Dragostea şi porumbeii


Mulţi ştiu, iar neştiutorilor le voi aminti că în fiecare duminică, în preajma pieţei numite în popor „păsărească” se adună oameni pasionaţi de creşterea porumbeilor. Printre ei se remarcă prin pălăria pitorească de cowboy Volodia Poliakov. Preşedintele Clubului Columbofililor Amatori din Chişinău, membru al colegiului de redacţie al revistei „Golubevodstvo”, editată în Rusia şi difuzată în toată aria CSI, arbitru de categorie internaţională. Distincţiile şi titlurile cucerite de-a lungul anilor la diferite competiţii internaţionale sînt nenumărate.

Volodia Poliakov a moştenit dragostea faţă de aceste păsări şi experienţa creşterii lor de la tatăl său, iar acesta – de la bunicul care creştea porumbei încă înainte de Primul Război Mondial. Volodia preferă rasele decorative. Nu sînt chiar multe ţările care se pot lăuda cu propriile lor rase. Moldova are şapte, şi toate sînt longevive. Poliakov şi-a dedicat viaţa păstrării şi îmbunătăţirii vechilor rase basarabene. De aceea, pe drept cuvînt, ne putem mîndri cu rasele noastre: jucători de Chişinău, jucători de Bălţi, de Akkerman, roleri de Ismail, jucători basarabeni şi altele.

«Odată, la rugămintea primarului de Basarabeasca, am organizat de ziua oraşului o expoziţie de porumbei, îşi aminteşte Volodia. Şi copiii, şi adulţii se îmbulzeau în jurul coliviilor – mulţi dintre ei nici nu ştiau că există atît de multe rase. Visul meu este să organizez în Moldova un concurs internaţional. Am fi primii în CSI”.

Vitalie Doni preferă rasele de porumbei păuni şi iacobini. El consideră că poţi atinge rezultate bune selecţionînd doar o rasă, cel mult două. Vitalie creează exemplare de anumite culori. Deseori scopul poate fi atins abia peste cîţiva ani, mărturiseşte Doni. El şi-a vîndut apartamentul din Chişinău, şi-a construit o casă la sat, iar pe lotul de lîngă casă a instalat voliere pentru păsările sale. Acum are vreo 200 de porumbei, unul mai frumos ca altul.

Îi ascultam pe Poliakov, pe Doni şi pe alţi columbofili şi tot încercam să răspund la întrebarea: ce au ei din asta?! Rasele-poştaşi trebuie să zboare, de aceea deseori columbofilii fac economii din contul necesităţilor vitale ca să plece la Moscova, Petersburg, România ca să lanseze pasărea acolo şi să fixeze rezultatul... Nu le poţi reproşa zgîrcenia – dacă văd că vreun tînăr vrea să devină columbofil veritabil, îi dăruiesc pui, şi chiar dintre cei mai buni, apoi îl susţin cu sfatul şi cu fapta. Ce au ei din asta? Au dragostea. Dragostea care înaripează.

Victor VOSCOBOINIC
www.moldova.md

luni, 30 martie 2009

Porumbei King - Împerechere



Crescatoria de porumbei de ornament Paul Bozan. Se apropie primavara si iata cum se bucura de ea una dintre perechile mele de porumbei king reproducatori.
Vizitati : http://porumbei-king.it-advice.ro sau http://porumbeiking.blogspot.com

joi, 26 martie 2009

Porumbeii noştri














Pe parcursul anului trecut, cât şi la începutul anului curent, am oferit din partea comunităţii noastre porumbei în dar altor parohii, nădăjduind ca această pasăre frumoasă v-a fi un prilej de bucurie pentru credincioşii bisericilor respective. La moment ne pregatim de primavară şi nădăjduim că anul acesta cel de-al treilea de când ţinem porumbei, ne va aduce în toamnă rezultate frumoase de la pasărea sportivă, deoarece vom lua parte la competiţiile cu porumbei voiajori cat si de la pasarea decorativă pe care o avem şi cu care sperăm să ieşim la expoziţie.
Bisericile din Chişinău, au fost deţinătoare de porumbării exemplare, bunăoară o porumbărie cu pasăre aleasă de specia Nikolaevschie, se găsea în anii 60, pe lângă biserica “Tuturor Sfinţilor” de la Cimitirul Armenesc. La fel o porumbărie performantă pentru timpul de atunci, se găsea şi la biserica romano-catolică. Iar pasionaţii de această pasăre frumoasă, după cum ne spun bătrânii columbofili, erau însăşi parohii bisericilor sus numite.
În prezent în afara de parohia noastră, mai există o colecţie de porumbei la biserica Întâmpinarii Domnului de la Universitatea de stat, care este îngrijită de catre părintele diacon Marin Cij. Deasemenea la biserica din localitatea Grătieşti, cât şi la Mănăstirea Hâncu. Şi din anul acesta sperăm, că în rândul parohiilor, care deţin porumbei v-a fi şi parohia “Acoperământul Maicii Domnului”, s. Stolniceni raionul Hânceşti.
La toate comunităţile sus numite, este un început de cale în domeniul columbofiliei, dar oricum e frumos şi le dorim la toţi păsări sănătoase şi frumoase.

Părintele Severian Gheras, parohul bisericii “Sf. Mr. Mc. Ioan cel Nou de la Suceava, mun. Chişinău.

Porumbel din porumbăria părintelui Severian Gheras, or. Chişinău,



miercuri, 28 ianuarie 2009

Poze expozitia anuala columbofila 2008 partea 1

Poze expozitia anuala columbofila 2008 partea 2

Poze expozitia anuala columbofila 2008 partea 3

Pentru opinii şi sugestii, vă rugăm să ne scrieţi la adresa:
mihailbor@gmail.com