
Discutând cu părintele, am aflat că împreună cu pelerinii pe calea de la mănăstirea Sihăstria spre schitul “Teodora de la Sihla” au poposit la indicatorul ce îndruma spre schitul “Daniil Sihastrul.” De la indicator până la schit, e cale de 4 km trecere prin pădure. Conform tradiţiei locului, fiecare pelerin care vine la acest schit de la indicator ia ceva din materialul de construcţie stocat acolo (o căldare de prundiş, o foaie de ardezie, un sac de ciment) şi ridică la schit. Astfel au procedat şi membrii grupului.
Cu referire la aceasta, părintele a mai relatat: “Imediat ce am ajuns ân vârful munţilor pe care e situat schitul “Daniil Sihastrul” am rămas încântat de frumoasa aşezare şi de buna întreţinere interioară atât a Bisericii, cât şi a căsuţelor cu chilii.”
Fiind pasionat de porumbei, părintele Severian a rămas încântat să afle de la domnul Petru Şarcov şi de la domnul Vitalie Lupuşor (membrii grupului), că şi la acest schit sunt porumbei. „Astfel din curiozitate, am reuşit să mă apropii de voalier

Chiar dacă credincioşii parohiei noastre sânt obişnuiţi cu porumbăria din curtea Bisericii “Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava”, unde există astfel de porumbei cât şi alte specii, pentru ei a fost o bucurie să vadă că această frumoasă pasiune a columbofiliei îi aparţine şi stareţului acestui Sfânt Lăcaş, întrucât prezenţa porumbeilor oferă pelerinilor o adevărată satisfacţie duhovnicească.
Şi mai spune părintele Severian: “Pe mine, ca columbofil, mă bucură mult faptul că se renasc porumbăriile pe lângă biserici, schituri, mănăstiri, după cum a şi fost primit întotdeauna”.
De asemenea, părintele a ţinut să menţioneze că urează confraţilor preoţi, diaconi, slujitori de mir, cât şi lumii monastice, ca Bunul Dumnezeu să ajute la readucerea în schituri, mănăstiri şi biserici a nevinovăţiei porumbeilor şi a profunzimei trăirii interioare, de până la dispariţia lor din incinta Sfintelor Lăcaşuri…
Aşa să ne ajute Dumnezeu!