vineri, 24 aprilie 2009

Porumbei la Chişinău de Bunavestire

duminică, 5 aprilie 2009

Porumbelul, simbol al pacii si prieten al omului


Porumbelul - aceasta pasare gingasa, pilda de atasament si dragoste fata de perechea lui si de puii sai - a fost de totdeauna aducatorul vestilor bune, datatoare de speranta, mesagerul dragostei si bucuriei, simbolul pacii si al prieteniei. Atras de frumusetea si blandetea lui, omul l-a domesticit in dorinta de a-l avea in preajma, spre delectarea ochiului si desfatarea sufletului. Observand insa la aceste pasari si simtul cu totul deosebit al orientarii, precum si dorinta lor neogoita de a reveni intotdeauna si cu orice sacrificiu acasa, oamenii i-au folosit ca mesageri ai intereselor lor, in momente de liniste dar si in situatii tulburi, pentru a transmite informatii de importanta vitala. Hai, sa reamintim insa, cateva din acestea... :

* Cu peste doua mii de ani inaintea erei noastre, inca de la fenicieni - care considerau porumbelul ca intruchipare a zeitei Astarte - cultul fata de '' pasarea sacra '' s-a extins si la alte popoare din Orientul Apropiat. In Persia, porumbeii erau crescuti in temple si la curtile imperiale, ca simbol al puritatii si blandetii. In Egipt, incoronarile si festivitatile de la curtile faraonilor erau marcate prin lansari de porumbei, din chiar spatele tronului. Putin mai tarziu, tot prin porumbei erau transmise in imperiu diferite ordine si instiintari. Unul din faraoni a trimis unui prieten 1.800 de cirese , folosind, pentru transportul lor, 600 de porumbei. Marinarii egipteni isi anuntau inapoierea acasa, de pe mari, dand drumul din apropierea tarmului, porumbeilor pe care ii luasera in calatorie. Grecii le foloseau calitatea de inegalabili postasi, pentru anuntarea rezultatelor jocurilor olimpice. Si romanii ii foloseau pentru misiuni asemanatoare, informand poporul despre victoriile din razboaie. Mai apoi, Iuliu Cezar a organizat chiar, in timpul razboaielor galice, un serviciu de posta militara prin stafete de porumbei - in care scop a construit din loc in loc, intre Tara Galilor si Roma, turnuri speciale pentru cresterea si pregatirea porumbeilor calatori. Faptele acestor porumbei mesageri au fost povestite de poeti si scriitori ca Virgiliu, Cato, Varo, Collumella si altii. Pliniu cel Batran, de pilda, relateaza despre serviciile aduse de porumbei celor asediati in cetatea Mutina (astazi Modena) in anul 43 i.e.n.. In anul 1574, informatiile transmise prin porumbei celor ce se aflau in Leyda - oras asediat de ostile spaniole ale lui Francesco de Voldes, care taiase toate caile de acces in oras, pentru a-si obliga adversarii sa capituleze din lipsa de apa si hrana - porumbeii au adus stirea ca digurile din jur au fost sparte, si ca, deci, apa va veni, iar odata cu ea aveau sa le soseasca si ajutoare. In felul acesta, rezistenta s-a revigorat, iar spaniolii au fost nevoiti sa se retraga.
In 1849, in timpul asediului Venetiei, cunoscutii porumbei din piata San Marco si-au indeplinit cu succes functia de mesageri ai localnicilor.
In 1870 - 1871, in cursul razboiului franco-german, porumbeii au inscris in istoria Frantei o pagina de glorie: din Parisul asediat de ostile prusace au fost scosi cu balonul " Le Washington " un numar de porumbei calatori care, apoi, au adus servicii deosebite, de ordin militar si moral, transportand peste 150.000 de mesaje oficiale si sute de mii de scrisori particulare, folosindu-se microfotografia. In amintirea serviciilor aduse de acesti porumbei, la Paris, in Place des Ternes, a fost ridicat un monument inchinat lor si columbofililor din anii 1870 - 1871.

* In primul razboi mondial (1914-1918), in luptele de la Verdun, cand armatele germane incepusera sa foloseasca arma chimica, comandantul Raynal, aflat in Fortul Vaux, a cerut ajutoare prin intermediul porumbeilor calatori. In mesajul trimis el scria: "" Ne mentinem inca. Primim atacul cu gaze periculoase. Trebuie sa ne eliberati de urgenta. Deschideti-ne imediat comunicatia prin Souville. Acesta e ultimul meu porumbel "". Acest porumbel, cu Nr. matricol 787-15 trece prin nori de gaze, soseste la porumbaria sa grav intoxicat, i se ia mesajul si apoi moare. Dar porumbelul-soldat isi indeplineste datoria.
Oamenii de bine au ridicat in memoria acestui porumbel un monument in orasul Verdun.
Dr. I. SEVEREANU (va urma)

vineri, 3 aprilie 2009

Lansare Porumbei



Lansare Porumbei
Vezi mai multe video din Animale »

Pasiunea porumbeilor pe lângă Sfintele Aşezăminte


Este deja binecunoscut faptul, că biserica „Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava” din Chişinău, dispune de o colecţie impresionantă de porumbei. Despre schimbul de porumbei cu alte biserici, care deţin porumbei, ne vorbeşte părintele Severian Gheras :
- Sunt deja trei ani decând ţinem porumbei la parohie. Fiind originar din Bucovina, eram curios să aflu, cum stau lucrurile la baştina mea şi anume la mănăstirea „Înălţarea Domnului” din localitatea Bănceni, pentru că am aflat de la fratele meu ieromonahul Teodor, că pe teritoriul acestei mănăstiri există o porumbărie. Această mică porumbărie a fost întemeiată anul trecut, dar deja crează impresii frumoase, prin faptul că este compartimentată în porumbei voiajori şi porumbei decorativi. Puii toţi sunt inelaţi şi se respectă un regim sanitar şi alimentar corespunzător. Responsabilitatea faţă de această porumbărie, îi revine părintelui egumen Gherman – eclesiarh al acestei mănăstiri.
Ca mulţumire faţă de biserica noastră, pentru porumbeii ce i-am închinat acestei Sfinte Mănăstiri, cât şi pentru consultaţia oferită, în întreţinerea şi creşterea păsărilor, părintele Gherman, a dăruit bisericii noastre o pereche de porumbei „Zburători de Budapesta”.
Este îmbucurător faptul, că pasiunea de porumbei revine acasă – în mâinile oamenilor cu frică de Dumnezeu şi cu cunoştinţă de carte. Aceste momente, ne lasă să avem speranţe că porumbeii şi mai ales speciile rare de porumbei au viitor.

Dragostea şi porumbeii


Mulţi ştiu, iar neştiutorilor le voi aminti că în fiecare duminică, în preajma pieţei numite în popor „păsărească” se adună oameni pasionaţi de creşterea porumbeilor. Printre ei se remarcă prin pălăria pitorească de cowboy Volodia Poliakov. Preşedintele Clubului Columbofililor Amatori din Chişinău, membru al colegiului de redacţie al revistei „Golubevodstvo”, editată în Rusia şi difuzată în toată aria CSI, arbitru de categorie internaţională. Distincţiile şi titlurile cucerite de-a lungul anilor la diferite competiţii internaţionale sînt nenumărate.

Volodia Poliakov a moştenit dragostea faţă de aceste păsări şi experienţa creşterii lor de la tatăl său, iar acesta – de la bunicul care creştea porumbei încă înainte de Primul Război Mondial. Volodia preferă rasele decorative. Nu sînt chiar multe ţările care se pot lăuda cu propriile lor rase. Moldova are şapte, şi toate sînt longevive. Poliakov şi-a dedicat viaţa păstrării şi îmbunătăţirii vechilor rase basarabene. De aceea, pe drept cuvînt, ne putem mîndri cu rasele noastre: jucători de Chişinău, jucători de Bălţi, de Akkerman, roleri de Ismail, jucători basarabeni şi altele.

«Odată, la rugămintea primarului de Basarabeasca, am organizat de ziua oraşului o expoziţie de porumbei, îşi aminteşte Volodia. Şi copiii, şi adulţii se îmbulzeau în jurul coliviilor – mulţi dintre ei nici nu ştiau că există atît de multe rase. Visul meu este să organizez în Moldova un concurs internaţional. Am fi primii în CSI”.

Vitalie Doni preferă rasele de porumbei păuni şi iacobini. El consideră că poţi atinge rezultate bune selecţionînd doar o rasă, cel mult două. Vitalie creează exemplare de anumite culori. Deseori scopul poate fi atins abia peste cîţiva ani, mărturiseşte Doni. El şi-a vîndut apartamentul din Chişinău, şi-a construit o casă la sat, iar pe lotul de lîngă casă a instalat voliere pentru păsările sale. Acum are vreo 200 de porumbei, unul mai frumos ca altul.

Îi ascultam pe Poliakov, pe Doni şi pe alţi columbofili şi tot încercam să răspund la întrebarea: ce au ei din asta?! Rasele-poştaşi trebuie să zboare, de aceea deseori columbofilii fac economii din contul necesităţilor vitale ca să plece la Moscova, Petersburg, România ca să lanseze pasărea acolo şi să fixeze rezultatul... Nu le poţi reproşa zgîrcenia – dacă văd că vreun tînăr vrea să devină columbofil veritabil, îi dăruiesc pui, şi chiar dintre cei mai buni, apoi îl susţin cu sfatul şi cu fapta. Ce au ei din asta? Au dragostea. Dragostea care înaripează.

Victor VOSCOBOINIC
www.moldova.md
Pentru opinii şi sugestii, vă rugăm să ne scrieţi la adresa:
mihailbor@gmail.com